Prima poveste a anului 2014

Nu este doar o poveste, voi scrie chiar foarte mult astazi caci am ramas tare in urma cu relatarile despre viata mea. Mama mea e de vina, caci a inceput serviciul si abia mai are timp de mine seara, dapai sa mai si scrie. Noroc totusi ca are memoria buna si ma bazez pe ea ca va scrie tot de cand am implinit 2 ani in august si pana acum in ianuarie a noului an. Eu dorm acum cu tati insa sunt atat de jucaus pana adorm. Seara dupa ce fac baie ma iau la tranta cu tati, il imping si cade in pat iar eu drept pedeapsa ca a pierdut il musc de nas. Apoi imi fac ritualul de cearta catre niste musculite ce mi-au invadat dormitorul si in fiecare seara le tot zic sa plece si ele nimic. Le place cumva vocea mea? De maine iar merg la cresa. Din septembrie tot merg la cresa si mami cu tati sunt tare mandri de mine ca mie imi place acolo, ca nu m-am imbolnavit ca sa stau acasa, imi place sa ma joc cu copiii, dorm la pranz si mananc aproape tot ce mi se da. De la o vreme nu prea mai mananc eu carne. Am facut burtica prea mare si m-am gandit sa o dau pe branzeturi, dar mami tot nu se lasa si ma mai pacaleste din cand in cand. Si azi mi-a dat niste carne de pui de la cuptor. Dar voi ce credeti? Am mancat? In decembrie a venit Mos Craciun si la cresa, apoi a venit si acasa, noaptea cand eu dormeam. La cresa a fost serbare chiar si am stat asa de cuminte pe un scaunel, ca mami abia m-a vazut in filmare, eram atat de uimit ca il vad pe Mosu'! Nu m-am speriat, ba mai mult cand a impartit cadourile eu am intins mana la el ca sa imi dea si mie! Stiti ca am inceput sa rup cate o vorba? Nu va mirati prea tare! O luam cu usurelul, da? Dar inainte de a va enumera mai jos cuvintele mele, trebuie sa stiti ca m-au pus sa beau apa dintr-un clopotel. Da, dau tot din casa, doar ei m-au pus, daca faceam eu poate era scuza mai buna. Asadar, sa incepem cu urarea la moda pentru noul an: La multi ani!, adica AMNIA! Daca imi dati o portocala si nu e dulce eu ii spun: Acaaa, adica este acra! Nu-ul convins este N A! Dar stiu sa zic si ca nu vreau ceva: Nu veau! Mandria lui tati e ca il pot striga si pe el acum, caci toti pentru mine erau mama, mama. Dar acum tata e tati! Si profit de asta cat pot. Cum vreau ceva de la tata il strig: tati. O data. De 2 ori. Tatiii! Pai sa ma auda si sa vina la mine. Ii mai zic: tati, ha! Adica tati, haide! Ma duc sa ma intorc pe partea cealalta la nani. Ne regasim in curand!

La un pas de varsta de 2 ani

Abia invat sa numar - 1,2... Si ma voi opri aici deocamdata. Sigur voi intelege cand voi creste, ca timpul zboara mult mai repede decat as crede, insa sunt la varsta in care timpul se masoara in joaca, somn, rasete, planset pe nepregatite, imbratisari si iar si iar. Asadar a mai trecut un an din viata mea. Eu spun ca sunt abia la inceput, insa mama mea sigur ar zice: deja 2 ani au trecut! O fi adevarat, insa ce mai conteaza timpul atunci cand esti sanatos si fericit? Sunt un copil tare fericit, chiar daca ma mai vedeti plangand. Ati vazut si cat de repede imi trece? Sigur or fi si copii mai fericiti ca mine, sau sigur sunt si copii singuri, dar eu aici m-am nascut, in casa lui mama si tata si ei imi asigura tot pentru ca eu sa ma bucur ca traiesc. Daca acum un an inca vedeam lumea de jos de tot, in 4 labe, acum schimbarile la mine sunt majore. In acest al doilea an din viata am invatat sa merg, am invatat sa mananc singur, urc si cobor scarile fara sa imi fie frica de ele, pot si sa dorm singur si am inceput sa merg la cresa. Ba cand vreau sa dorm imi trag patura peste mine si nu mai e nevoie de parintii mei sa stea langa mine pana adorm. Stiu ca atunci cand mi se spune: hai la nani, eu urc in pat si adorm. Mi-am facut prietena o girafa, dar i-am dat numele Zebrelina, dorm cu ea in brate ca e moale si pufoasa. Cand ma trezesc vin alergand la mama si o imbratisez. Apoi mi se face foame si o iau de degetul acela cu inele si o conduc in bucatarie, iar ea stie ca imi e foame. Imi place sa mananc singur, desi inca mai am stangacii si ma murdaresc pe haine, dar trebuie apreciata initiativa mea. Am invatat sa beau din cana apa, din sticle, mai folosesc biberonul doar la laptele de dimineata si seara, trebuie sa ma mai fudulesc si eu putin. Am luat contactul cu multi copii, la cresa, unde m-am acomodat destul de bine cu asistentele si chiar am devenit prieteni. Eu pup pe toata lumea, alerg la toate batranicile sa le imbratisez, de parca as fi nepotul lor. Sunt foarte prietenos, iar asta nu e deloc un lucru rau. Daca merg in parc, unde sunt fetite hop si eu, unde sunt baieti ma duc si dau noroc. Inca am probleme cu cei mai mari ca mine, insa tratativele sunt pe drumul cel bun, ii dau pe brazda si pe ei.

VIP 3 zile la bulgari

Se stie ca eu sunt un VIP zi de zi aici la mine acasa, dar sa fiu si in tara straina? Cine si-a putut imagina? Nici nu am planuit asa ceva insa, uitati si voi ca s-a intamplat. Eu nu am simtit o nevoie acuta de vacanta, caci sunt intr-o continua vacanta, insa i-am vazut pe ai mei foarte fericiti intr-o dimineata ca plecam la drum. Dupa o calatorie cam lunga pentru funduletul meu ce a intepenit in scaunul din masina, ia ca ma trezesc departe de casa, la nisip si o intindere mare de apa. Am mai fost si anul trecut dar eram mai mic si abia mergeam de-a busilea pe plaja. Mai tineti minte cat nisip am inghitit atunci? Ehe... ce vremuri! Si totusi sa va explic de ce m-am numit VIP la bulgari. Pai daca asta scria pe bratara de la mana mea? Sigur m-am simtit VIP caci m-am simtit in raiul mancarurilor si a fructelor. Mi se aducea un platou cu multe feluri de mancare si cica aveam la discretie. Am ales orice imi placea, mai ales rondelele acelea portocalii de morcovi si muult peste. Am mancat si scoici! Dar bucuria mea cea mai mare a fost descoperirea strugurilor. Nu a fost masa fara struguri. Puteti numara dupa cate tricouri am patat. Suportam eu barbetica, dar cat oameni buni? Intre mese am fost vedeta pe plaja. Ori mama ori tata stateau la discretia mea. Daca vroiam sa ma joc in piscinuta trebuia sa mi-o umple cu apa. Daca vroiam sa merg la apa, hop si ei in spatele meu. V-am zis eu.. VIP! M-am si imprietenit cu o fetita si un baietel, ne-am jucat impreuna la locul meu de joaca, intr-o alta zi am cunoscut un rus cu care am sapat amandoi dupa comori in nisip. Niciunul nu a gasit nimic din pacate. La sfarsitul zilei am dat noroc cu el si i-am zis "paaaa". Deja ma recunosteau mamicile copiilor cu care ma imprietenisem ca ma tot strigau pe nume. O noua descoperire a fost condusul masinutelor electrice. Baga tata o fisa in masinuta si imediat pornea sa miste in toate felurile, noroc ca eram eu la volan si aveam grija sa nu gresesc drumul. M-a dat tata pe trambulina si am facut baldabac in piscina, ce mi-a mai placut acolo! Dar si cand m-am luptat cu valurile si ma tinea mama. Cand zicea: "vine valul, vine valul" eu saream si ma lovea valul pe burta si radeam ca simteam cum ma gadila picaturile de apa. Tare distractiv a mai fost si atunci... Concluzia este ca plecarea aceasta pana la mare, oriunde ar fi fost ea, mi-a facut tare bine, am realizat ca imi place tare mult apa si nu imi e teama de ea. Poate intr-un an, doi voi vrea sa si dau din maini si picioare sa inot. Conditia este sa... fiu iarasi VIP.

Cresc deci ma dezvolt!

Inca sunt mic si nu realizez eu tot ce se intampla cu mine sau cu cei din jur. Insa natura face ca si eu sa cresc, sa ma dezvolt, sa uit unele lucruri ce le faceam acum 6 luni si sa descopar altele. Unul din aceste lucruri e ca nu mai plang atunci cand imi este foame, asa cum faceam pana acum cateva luni. Mai nou, o iau pe mama de mana si o duc in bucatarie. De ce merge lumea in bucatarie? Ei, doar nu sa imi dea mie cineva ingrediente sa fac vreun tort! Eu sunt cel ce il mananca, nu il prepara. Asa ca mama stie ca mie imi e foame si imi da ce are pregatit pentru mine. Azi, de exemplu mi-a pregatit briose cu legume, si am vazut eu ca le are in cuptor, sa le tina calde. Am rugato de 2 ori sa imi dea, insa a 3-a oara m-am dus singur la cuptor, am deschis usa, am tras gratarul unde e tava cu briose, am luat una si am inchis cuptorul. De mancat oricum mananc singur, asa ca trebuie sa imi si atribuiesc mancarea singur. Cand ma vede mama murdar, ma duce la baie si ma spal pe maini. Da, ati citit bine: ma spal pe maini. Doar nu trebuie cursuri speciale pentru asta! eee... O noua aptitudine a mea este dusul gunoaielor la galeata. Daca ma joc cu o bucata de hartie si nu ma mai atrage, o duc singur la gunoi, deshid usa la dulap, arunc in galeata si inchid apoi usa. Nici nu se simte ca eu am trecut pe acolo. Acum va rog sa ma scuzati, sunt atent la desene animate si nu mai am inspiratie. Pe curand!

Te pup, pa pa!

Trebuie sa povestesc mai intai despre noul meu talent: pupatul. Pup de mama focului, cica din cauza ca sunt atat de mult iubit de parintii mei. Cand sunt eu in stare de buna dispozitie si imi zice mami sau tati sa le dau cate un pup, imi fac buzele de peste, iau pozitia de pupat cu mainile mele pe fata lor si le dau pupicul. O fac si cu zgomot! Intr-o dupa-amiaza am fost cu mama la doctorita pediatra. In fata cabinetului asteptau cateva persoane si 2 fetite. M-am napusit spre prima fetita si am imbratisato si am pupato, caci in prima faza s-a speriat mama ei de mine, nestiind ce am de gand. Daca am vazut ca e incantata, m-am gandit eu bine si le-am dat fiecaruia cate un pup. Mai intai doamnelor si la sfarsit, intr-un colt stand un bunic am intins gatul si la dansul si l-am pupat, zici ca era bunicul meu, cu asa drag l-am imbratisat. Au fost toti foarte impresionati de mine. Si nu fac exceptie, eu pup pe toata lumea, sunt un baietel prietenos si nu ma sfiesc sa le arat dragostea mea. Iar daca vreau sa plec de la o intalnire, le fac pup pup de la departare, exact cum nasicul meu isi dorea sa ma invete. Le spun si 'pam pam', adica pa pa! Va pup, pam pam!

Prima mea zi la cresa

A sosit si ziua cand am mers la cresa, poate de aceea nu prea am dormit bine in noaptea trecuta. Nu am stiut eu ce mi se intampla, m-au trezit ai mei mai devreme ca de obicei dimineata. De fel ma trezeam cand se pregatea tata sa plece la servici, aproape de ora 8. O zbugheam singur din pat si inspectam prin casa ce face el. Astazi insa m-au imbracat si pe mine, nu am primit portia de lapte de dimineata si cu o gentuta plina cu haine tot de-ale mele am plecat de acasa. Am ajuns la cresa unde m-au schimbat in haine mai lejere si cat stateau ai mei de vorba cu asistenta sefa eu am zbughito intr-o sala unde erau mai multi copii. Imediat m-am imprietenit cu ei, nici nu am mai apucat sa imi iau la revedere de la mama si tata. Doar mai tarziu am realizat ca nu ii mai vad si am inceput putin sa ii plang. Nici nu am vrut sa mananc de suparare. Dar apoi cui i s-a facut foame? Mie! Asa ca la pranz am schimbat placa si i-am facut pe plac educatoarei de la grupa mea numarul 5 si am mancat ce mi-a dat la pranz. Da, am murdarit putin tricoul caci la cresa ma lasa sa mananc singur, asa ca mama sa nu se plictiseasca in lipsa mea si sa spele hainele mele murdare. Dupa ce am mancat a venit mama si m-a luat. Cat de mult am asteptat-o! Deja imi era dor de ea, si cum am vazuto am prinso bine de gat si pana la masina nu i-am dat drumul. Ce vreti voi? M-am invatat cu ea! In sfarsit acasa! Ce bine e acasa! Iar merg maine acolo? Bineeee! Dar daca plang mai mult nu va suparati, da?

M-am tuns

Prea multe ce sa spun? M-am tuns si gata. Sunt periuta in cap, arat a baietel veritabil. Am stat cuminte pe scaun la frizerie si tanti de acolo m-a tuns cu o masina. Dar sa stiti ca am acelasi zambet frumos!