La un pas de varsta de 2 ani

Abia invat sa numar - 1,2... Si ma voi opri aici deocamdata. Sigur voi intelege cand voi creste, ca timpul zboara mult mai repede decat as crede, insa sunt la varsta in care timpul se masoara in joaca, somn, rasete, planset pe nepregatite, imbratisari si iar si iar. Asadar a mai trecut un an din viata mea. Eu spun ca sunt abia la inceput, insa mama mea sigur ar zice: deja 2 ani au trecut! O fi adevarat, insa ce mai conteaza timpul atunci cand esti sanatos si fericit? Sunt un copil tare fericit, chiar daca ma mai vedeti plangand. Ati vazut si cat de repede imi trece? Sigur or fi si copii mai fericiti ca mine, sau sigur sunt si copii singuri, dar eu aici m-am nascut, in casa lui mama si tata si ei imi asigura tot pentru ca eu sa ma bucur ca traiesc. Daca acum un an inca vedeam lumea de jos de tot, in 4 labe, acum schimbarile la mine sunt majore. In acest al doilea an din viata am invatat sa merg, am invatat sa mananc singur, urc si cobor scarile fara sa imi fie frica de ele, pot si sa dorm singur si am inceput sa merg la cresa. Ba cand vreau sa dorm imi trag patura peste mine si nu mai e nevoie de parintii mei sa stea langa mine pana adorm. Stiu ca atunci cand mi se spune: hai la nani, eu urc in pat si adorm. Mi-am facut prietena o girafa, dar i-am dat numele Zebrelina, dorm cu ea in brate ca e moale si pufoasa. Cand ma trezesc vin alergand la mama si o imbratisez. Apoi mi se face foame si o iau de degetul acela cu inele si o conduc in bucatarie, iar ea stie ca imi e foame. Imi place sa mananc singur, desi inca mai am stangacii si ma murdaresc pe haine, dar trebuie apreciata initiativa mea. Am invatat sa beau din cana apa, din sticle, mai folosesc biberonul doar la laptele de dimineata si seara, trebuie sa ma mai fudulesc si eu putin. Am luat contactul cu multi copii, la cresa, unde m-am acomodat destul de bine cu asistentele si chiar am devenit prieteni. Eu pup pe toata lumea, alerg la toate batranicile sa le imbratisez, de parca as fi nepotul lor. Sunt foarte prietenos, iar asta nu e deloc un lucru rau. Daca merg in parc, unde sunt fetite hop si eu, unde sunt baieti ma duc si dau noroc. Inca am probleme cu cei mai mari ca mine, insa tratativele sunt pe drumul cel bun, ii dau pe brazda si pe ei.

VIP 3 zile la bulgari

Se stie ca eu sunt un VIP zi de zi aici la mine acasa, dar sa fiu si in tara straina? Cine si-a putut imagina? Nici nu am planuit asa ceva insa, uitati si voi ca s-a intamplat. Eu nu am simtit o nevoie acuta de vacanta, caci sunt intr-o continua vacanta, insa i-am vazut pe ai mei foarte fericiti intr-o dimineata ca plecam la drum. Dupa o calatorie cam lunga pentru funduletul meu ce a intepenit in scaunul din masina, ia ca ma trezesc departe de casa, la nisip si o intindere mare de apa. Am mai fost si anul trecut dar eram mai mic si abia mergeam de-a busilea pe plaja. Mai tineti minte cat nisip am inghitit atunci? Ehe... ce vremuri! Si totusi sa va explic de ce m-am numit VIP la bulgari. Pai daca asta scria pe bratara de la mana mea? Sigur m-am simtit VIP caci m-am simtit in raiul mancarurilor si a fructelor. Mi se aducea un platou cu multe feluri de mancare si cica aveam la discretie. Am ales orice imi placea, mai ales rondelele acelea portocalii de morcovi si muult peste. Am mancat si scoici! Dar bucuria mea cea mai mare a fost descoperirea strugurilor. Nu a fost masa fara struguri. Puteti numara dupa cate tricouri am patat. Suportam eu barbetica, dar cat oameni buni? Intre mese am fost vedeta pe plaja. Ori mama ori tata stateau la discretia mea. Daca vroiam sa ma joc in piscinuta trebuia sa mi-o umple cu apa. Daca vroiam sa merg la apa, hop si ei in spatele meu. V-am zis eu.. VIP! M-am si imprietenit cu o fetita si un baietel, ne-am jucat impreuna la locul meu de joaca, intr-o alta zi am cunoscut un rus cu care am sapat amandoi dupa comori in nisip. Niciunul nu a gasit nimic din pacate. La sfarsitul zilei am dat noroc cu el si i-am zis "paaaa". Deja ma recunosteau mamicile copiilor cu care ma imprietenisem ca ma tot strigau pe nume. O noua descoperire a fost condusul masinutelor electrice. Baga tata o fisa in masinuta si imediat pornea sa miste in toate felurile, noroc ca eram eu la volan si aveam grija sa nu gresesc drumul. M-a dat tata pe trambulina si am facut baldabac in piscina, ce mi-a mai placut acolo! Dar si cand m-am luptat cu valurile si ma tinea mama. Cand zicea: "vine valul, vine valul" eu saream si ma lovea valul pe burta si radeam ca simteam cum ma gadila picaturile de apa. Tare distractiv a mai fost si atunci... Concluzia este ca plecarea aceasta pana la mare, oriunde ar fi fost ea, mi-a facut tare bine, am realizat ca imi place tare mult apa si nu imi e teama de ea. Poate intr-un an, doi voi vrea sa si dau din maini si picioare sa inot. Conditia este sa... fiu iarasi VIP.