La un pas de varsta de 2 ani

Abia invat sa numar - 1,2... Si ma voi opri aici deocamdata. Sigur voi intelege cand voi creste, ca timpul zboara mult mai repede decat as crede, insa sunt la varsta in care timpul se masoara in joaca, somn, rasete, planset pe nepregatite, imbratisari si iar si iar. Asadar a mai trecut un an din viata mea. Eu spun ca sunt abia la inceput, insa mama mea sigur ar zice: deja 2 ani au trecut! O fi adevarat, insa ce mai conteaza timpul atunci cand esti sanatos si fericit? Sunt un copil tare fericit, chiar daca ma mai vedeti plangand. Ati vazut si cat de repede imi trece? Sigur or fi si copii mai fericiti ca mine, sau sigur sunt si copii singuri, dar eu aici m-am nascut, in casa lui mama si tata si ei imi asigura tot pentru ca eu sa ma bucur ca traiesc. Daca acum un an inca vedeam lumea de jos de tot, in 4 labe, acum schimbarile la mine sunt majore. In acest al doilea an din viata am invatat sa merg, am invatat sa mananc singur, urc si cobor scarile fara sa imi fie frica de ele, pot si sa dorm singur si am inceput sa merg la cresa. Ba cand vreau sa dorm imi trag patura peste mine si nu mai e nevoie de parintii mei sa stea langa mine pana adorm. Stiu ca atunci cand mi se spune: hai la nani, eu urc in pat si adorm. Mi-am facut prietena o girafa, dar i-am dat numele Zebrelina, dorm cu ea in brate ca e moale si pufoasa. Cand ma trezesc vin alergand la mama si o imbratisez. Apoi mi se face foame si o iau de degetul acela cu inele si o conduc in bucatarie, iar ea stie ca imi e foame. Imi place sa mananc singur, desi inca mai am stangacii si ma murdaresc pe haine, dar trebuie apreciata initiativa mea. Am invatat sa beau din cana apa, din sticle, mai folosesc biberonul doar la laptele de dimineata si seara, trebuie sa ma mai fudulesc si eu putin. Am luat contactul cu multi copii, la cresa, unde m-am acomodat destul de bine cu asistentele si chiar am devenit prieteni. Eu pup pe toata lumea, alerg la toate batranicile sa le imbratisez, de parca as fi nepotul lor. Sunt foarte prietenos, iar asta nu e deloc un lucru rau. Daca merg in parc, unde sunt fetite hop si eu, unde sunt baieti ma duc si dau noroc. Inca am probleme cu cei mai mari ca mine, insa tratativele sunt pe drumul cel bun, ii dau pe brazda si pe ei.