Relatia mea speciala cu sosetele

Nu v-am spus pana acum cat de mult iubesc eu sosetele. Cat a fost vara de lunga m-am rasfatat in piciorusele goale, lipa lipa pe parchet si pe gresie. Ei cum a venit toamna m-am simtit precum Motanul Incaltat. Una doua mama imi tragea sosete in picioare. Doamne, dar nu le suport! Cum nu se uita la mine eu le dadeam jos. Era jocul hotul si vardistii, mama cu sosetele in mana, eu fugind de ea. Acum mi-a gasit o pereche de sosete care nu se trag asa usor si nu am ce face, trebuie sa le suport. Dar va ganditi ce fac cu celelalte perechi? Dau fuga fuga in dormitor la sertarul unde stiu ca le gasesc, le dau jos jos pe toate si chiar le ascund. Mai devreme mergea masina de spalat. Pai pe mine nu m-am intrebat nimeni daca am ceva de spalat? Am luat galetusa si am umpluto cu sosetele din sertar si m-am postat in fata masinii de spalat. Dar prea tarziu, usa se blocase de mult. Data viitoare atunci. V-a zis mama cand i-am ascuns sosetele si nu le-a gasit pret de 2 saptamani? M-am descaltat intr-o zi si le-am ascuns. Ce le-a mai cautat! Tot eu i le-am adus, direct in mana ei. Nici acum nu imi stie locul secret. Trebuie sa mai povestesc ceva aici. Aseara am fost la un concert de Craciun intr-un centru de copii abandonati de parintii lor. Asa de mult m-au indragit, incat unul dintre ei m-a rapit de la mama si m-a luat la el in brate. Dar era putin mai mare ca mine, abia ma tinea, si ma tot pupa... Aveau si brad impodobit, au cantat colinde, in timp ce eu stateam la mama in brate si primeam o portie mare de iubire. Ce ma bucur ca sunt copilul lui mami si tati, caci ei nu ma vor parasi niciodata. Si eu ii rasplatesc cu somn bun noaptea, in sacul de dormit. Va pup!