Eu si pepenele rosu

Am crezut ca viata asta e asa simpla, de la statul relaxat la mami cand mananc laptic, la statul in scaunul meu special pentru masa unde deschid gura si pac pac lingurita cu mancare vine ea spre mine, dar acum sa mi se dea o ditamai felia de pepene in fata! Ce sa fac eu cu ea? E de joaca? E ca o muzicuta cumva, sau trebuie sa ma uit atent cum sar semintele din felie? Chiar nu inteleg asa din prima! Aaa sa mananc? Cum? Bag mana in felie? Gurita direct??? Sigur? Ma lasati? Uraaaaaa! Asta si asteptam sa ma lasati sa fac si eu ceva maret, sa ma joc cu mancarea, ca de cand astept asta! Si am inceput joaca cu pepenele, sa rup bucati, sa il strang in pumn, hehe se scurge zeama din mana, hai sa incerc si ce gust are. Mami dar sfaraie in gura, dar ce dulce este! Nu va suparati daca ma murdaresc pe botic? Foarte draguttt, imi place pepenele, dar ma umflu repede pe pisu sisu si va trebui sa ma schimbati mai repede de chilotul asta ambulant. Dar sa stiti ca am mancat si pepene galben, astia parca sunt batuti de soarta ca nu cresc asa mari ca aia rosii. Dar e bun bun si se topeste in gura. Mmmm Daca tot vorbim de mancare trebuie sa mentionez ca am trecut la urmatorul nivel in jocul asta de-a mancatul. Ma vedeti ca am crescut asa mare de imi dati bucati de legume sa le maruntesc eu? Pai gata trimiteti robotul in concediu? Nu mai primesc masa maruntita, acum eu trebuie cica sa muncesc la masa. Dar eu nu ma grabesc doar mama isi pierde rabdarea cu mine ca stau si 1 ora la masa pana termin o farfurie cu mancare. Acum na, si copil cuminte si devreme de la joaca nu se poate, ai rabdare mami cu mine!